Ipoteze care pot deveni realitate!!!

Am revenit !

A fost greu dar m-am descurcat pana la urma. N-am sa povestesc ce am facut in ultimile 3 luni , oricum nu s-a intamplat mai nimic interesant, doar ca am facut 30 de ani.

Cine nu are inca varsta asta s-ar putea sa fie interesat, cine a ajuns deja la 30 poate sa spuna” nu e nici o scofala”. Si nici nu e,… aparent….. !!!

Cel mai important pentru mine este faptul ca am ajuns aici fara prea mari traume si ca ma simt bine in pielea mea. Bineinteles ca sunt inca multe lucruri de facut dar nu ma grabesc pentru ca oricum ce trebuie sa se intample se va intampla.

De exemplu, in poza e un ziar care zbura pe strada exact de ziua mea. Normal nu m-as fi oprit cred, dar mi-a atras atentia ca era ingalbenit si m-am gandit ca trebuie sa fie mai vechi. Eram curioasa sa vad ce scrie. Tot timpul mi s-a parut amuzant sa vad diferenta intre ce apare in ziare si ce se intampla pe bune. Cand l-am prins in sfarsit, am fost foarte mirata sa vad ca era un ziar din 24 ianuarie 1981 cu titlul : IPOTEZE CARE POT DEVENI REALITATE. Iar subtitlu: Fibrele optice au viitor.

Intrebare: cam ce sanse sunt sa gasesti de ziua ta un ziar de acum aproape 30 de ani…. ? asa zburand pe strada…..
In 1981, eu aveam 3 ani, iar in ziua in care am gasit ziarul am implinit 30 de ani…..oare imi scapa ceva???:)

ANULAT

ANUNT!

Pierdut ciorap Adesgo remaiat, an fabricatie 1979. Gasitorului recompensa la alegere: pereche tenisi de Dragasani purtati cu grija sau sampon Larex sigilat, 6 pernute.

Daca iti sint foarte familiare cuvintele ratie, congresul al XII-lea, nechezol, bilet prin sindicat, inlocuitori, trese pioneresti, lozinca, munca patriotica, militie, repartitie sau aprozar s-ar putea sa te intereseze proiectul nostru.

Daca iti sunt vagi, apeleaza la memoria personala a bunicilor si parintilor si vino cu ei sa povestim si sa reconstruim imaginea lui "homo comunistus romanicus". Cum traia? Ce manca? Cu ce se imbraca? Ce obiceiuri avea?

Cand? Sambata, 12 ianuarie, ora 13.00, la UNATC , str. Matei Voievod nr. 75-77.

Aduceti si obiecte reprezentative vestimentare sau de uz casnic, de la fulgarine, parpalace, geci, fasuri, balonzaide, bascheti, pantaloni de tergal, strampi, chiloti tetra, ciorapi cu bazon, mobuti, apreschiuri, basti, palariute Mamaia `83, genti diplomat, pana la plase pentru cumparaturi, lampi de televizor, baterii, numere de masina cu sot, bilete la pronosport, cutii ratacite de detergent perlan, portelanuri, dar mai ales biciclete pegas si mobre.

Momentul va fi filmat si va face parte dintr-un film documentar de lung metraj "MetroBranding – Romanian Objects of Desire"*.

Persoana de contact – Razvan Cliza, e-mail razvan.cliza@mandragora.ro

*MetroBranding – Romanian Objects of Desire este un proiect de film documentar semnat de Ana Vlad si Adrian Voicu, care va fi realizat in 2008 de Casa de productie Mandragora, cu sprijinul CNC si TVR1.

Orasul meu!

Da, cred ca pot sa-i spun déjà orasul meu… e adevarat ca nu am copilarit aici dar in prezent e singurul loc din Romania in care pot sta . …cred ca mi-ar placea si Timisoara ….

dar ideea de a o lua de la capat, prieteni noi, job nou, casa noua, e un pic cam dura….hm… si nu cred ca asta ma sperie , mai degraba faptul de a nu-mi vedea regulat prietenii pe care ii am deja sau locurile care imi plac aici in Bucuresti.

Cu toatea astea, nu m-a speriat niciodata gandul de a sta in alta tara.. asta e un pic bizar…. Cred ca pana acum cel mai mult mi-a placut Berlinul….

Si totusi… ninge de 2 zile in orasul meu !!!

Chiar ma gandeam ca e nevoie de o schimbare in Bucuresti… o lumina noua, un aer diferit….. starea asta de toamna tarzie se cam fixase pe noi.. si toti eram un pic apatici, mohorati.. fara chef de nimic….. toate zilele pareau la fel.

Aseara m-am uitat mult timp pe geam si imi imaginam cum ar fi sa fiu la munte intr-o cabana cu semineu, sa ma dau cu placa, sa fiu cu prietenii, sa beau un vin fiert la capatul partiei…… apoi m-am apucat de treaba am inceput sa-mi mut toata mobila in camera, poate- poate o sa arate si camera mea ca o cabana :) …. In loc de semineu am aprins niste lumanari si betisoare parfumate cu miros de brad… un surogat desigur… dar asta nu m-a impiedicat cu nimic sa ma simt bine :)… chiar ma gandeam ca daca as sta intr-o casa cu mobila fixa m-as deprima ingrozitor sa nu pot sa ii schimb locul din timp in timp. …cred ca as picta pe ea in fiecare luna cate ceva :)

Si ce frumos ninge !!! :)

Polo weekend!

Sambata am fost pentru prima data la un meci de polo….mi-am luat cu mine si caleideoscopul in idea de a vedea triplu acele corpuri minunate de barbati… cel putin asa imi imaginam eu :)
Am fost un pic dezamagita pentru ca am ajuns tocmai la sfarsitul jocului si nu am apucat sa vad prea mult…de aparat foto nici nu se pune problema, era asa de putina lume in sala incat daca as fi inceput sa fac poze cred ca as fi deconcentrat jucatorii cu blitzul :)
Dar am intalnit doi jucatori croati de polo care m-au impresionat, si nu prin corpurile lor , pentru ca asa cum spuneam am venit tarziu si nu i-am vazut, ci prin umorul pe care il aveau. Nu am mai ras asa de foarte mult timp…cred ca cel putin unul ditre ei trebuia sa fie actor….. anyway am avut un weekend aglomerat si plin de vicii :)

Honfleur

Paradisul meu in Franta!!!

sunt roman?

Da, asa este… oriunde mergi, daca intalnesti un roman, e practic imposibil sa nu-l recunosti. Nu o sa vorbesc despre caracteristicile evidente pe care le stie toata lumea : cum e un roman in aeroport, cum mananca, cat de tare vorbeste, cum lucreaza, unde isi arunca gunoaiele, cum se imbraca sau cum isi educa copiii. Am sa vorbesc de povestea pe care o poti vedea aproape in orice roman.

Si ea incepe asa :-Nu vezi ca am probleme ?!!!

Da. Daca te uiti la fata unui roman, primul lucru pe care il citesti este asta : nu vezi ca am probleme ?! Si asta e tot… te retragi usor sa nu deranjezi, pentru ca romanul e imediat suspicios :) Ma gandesc cand a inceput romanul sa-si piarda umorul? Un prieten imi spunea ieri :-Romanul lucreaza cu sufletul nu cu mintea ! Da.. asta spune tot !!!

Cand ma intreaba un prieten strain : « cum se spune in romaneste –cat e ceasul ? « intotdeauna ii spun sa nu uite sa pune in fata « nu te supara…., sau ….esti amabil ?.... » pai da, romanului trebuie sa-i spui prima data : nu te supara… apoi poti sa continui ce vrei sa-l intrebi dar e important sa nu se supere :)

In concluzie romanul este mereu suparat !!!! si totusi, ce comedii bune faceau romanii pe vremea lui Ceausescu !!!!!!!! … ah Ceausescu…. Mai bine ma opresc.. …:)

Tv!

Eram gata, gata sa va povestesc cat de bine ma simt eu fara televizor....apoi m-am uitat putin pe internet si am gasit o multime de oameni ca mine. Deci nu e un subiect prea interesant :)

Dar totusi...:) cat de fain e sa te asezi duminica dupa-amiaza in fata televizorului si sa butonezi telecomanda de pe un program pe altul ...lol :) ... pentru mine e ca si cafeaua!...pot sa stau saptamani intregi fara sa beau cafea....si intr-o dimineata sa trec pe langa un chiosc si sa simt mirosul acela puternic ce te duce direct in Brazilia...cel putin pe mine...si apoi sa beau cateva cani la rand ca si cum as fi cea mai inversunata "cafegioaica" din lume.

Cu televizorul se intampla la fel : eram acum cateva zile cu un prieten intr-un bar si in fata mea era o plasma imensa pe care rula un post de muzica....nici macar nu-mi mai amintesc ce-am vorbit cu amicul meu sau cu ce era imbracat...in schimb stiu ultimul videoclip Chemical Brothers pe de rost..:)

In concluzie: " pauzele lungi si dese, cheia marilor succese"!!!! la televizor ma refer :)